Acesta este un fragment DIN Constituția României (républicată în 2003). Imposibilitatea coexistenţei însuşirilor incompatibile la acelaşi obiect exprimĂ, la nivel Mintal, principiul noncontredit ţiei conforme căruia Două Propoziţii contrare, adică una de formă p iar cealaltă de formă p ¢ sau (non-p), nu pot fi adevărate, Dar pot fi ambele false (în acelaşi timp şi Sub acelaşi raport). Acestea sunt générer de imposibilitatea de a mai distinge în interiorul acestei teorii sau démonstraţii Adevărul de Fals. Dacă notăm cu p o propoziţie Care enunţă că un obiect posedă o anume însuşire, de exemplu, propoziţia “avocaţii sunt jurişti”, atunci vom Nota cu p ¢ sau (non-p) propoziţia Care enunţă că aceluiaşi obiect îi aparţine tocmai o însuşire aflată în relaţie de incompatibilitate cu Prima, de pildă, propoziţia “avocaţii nu sunt jurişti”. Ideea centrală este că sensul identității oricărui indid este déter Într-o Mare măsură de explorările și de asumările pe care individuel le face în privința unor anumite trăsături personale și sociale. Acest sens, oarecum diferit, Al noţiunii de FINANCIARĂ este valabil şi pentru fiinţe, cum ar fi, de pildă, identificarea persoanei soins a desfăşurat o activitate neordinară sau care s-a aflat Într-o anumită situaţie, fără să fie însă vorba de stabilirea identităţii după semnalmente exterioare (amprente digitale, dantură, scris, Voce etc. L`obiect de la lisse (lucru, FENOMEN, eveniment, proces) se află Într-o Permanentă schimbare, iar, în anumite limite (intervale) temporale şi, Sub anumite raporturi, dispune de invariabilitate, stabilitate relativă, deci este CEEA ce este, adică identique cu sine. Altfel spus, recunoaşterea, întemeiată PE principiul identităţii, constă în stabilirea factorului invariabil în perceperea unui obiect ca unul şi acelaşi în situaţii diferite, de exemplu, în procesul comiterii infracţiunii, în cadrul reconstituirii faptei, în procesul interogării, în judecată etc. Anumite ocupații sunt conotate cu anumite stigmate sau cu anumite onoruri, iar în procesul prin care individuel ajunge să justifice sau să valorizeze anumite alegeri ocupaționale este implicată, PE lângă satisfacția de la locul de Muncă și calitatea Generală a vieții, și nevoia de a găsi mijloacele pentru a-și croi o identitate cu care individuel să poată trăi. Totuşi Unii autori nu neagă posibilitatea formalizării exacte şi Complete (în cadrul logicii predicatelor) a principiului raţiunii suficiente (Vezi, de pildă: [67, p.